Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (TUR VIRTUAL – Galerie FOTO)

Borza motiv popular

Borza motiv popular

Borza motiv popular

Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”-restaurarea

Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” – Povestea restaurării

.

Borza motiv popular

Satul Borza – aşezat pe valea Agrijului, este vegheat de secole, de pe înălţimea dealului cu pereţi de stâncă, de biserica de lemn.

A dispărut pădurea falnicilor stejari care spun bătrânii că s-a construit pe loc biserica, acum în locul unde cresc arbuşt subţiri un singur stejar din leatul celor care au fost tăiaţi pentru construcţie, stă mărturie lângă biserică.

Impresia pe care o lasă vederea bisericii de lemn din Borza este de neuitat, atât de mică,atât de sus şi totuşi cu câtă putere se impune în peisajul colinar.

Edificiul înfăţişează planul dreptunghiular cu absida decroşată, pătrată, fără îndoială cel mai îndrăgit de meşterii Văii Agrijului.

În interiorul locaşului încăperile cu următoarea acoperire: pronaosul cu tavan drept, naos, boltă semicilindrică, cu arc traversal cioplit, iar la altar o boltă asemănătoare cu timpan la est.

Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos a fost tăiat după executarea picturii prin secolul al IX-lea, cel de la altar păstrând tradiţia celor două intrări.

Un acoperiş de şiţă ce coboară lin în dreptul altarului se întinde generos cu pante mari, deasupra locaşului.O clopotniţă scundă cu foişor ale cărei arcade sunt ornate cu cuie de lemn, o fleşă ascuţită pe contur poligonal, întregesc realele calităţi artistice ale construcţiei.

Dacă din depărtare locaşul încîntă prin încadrarea în peisaj şi prin armonia proporţiilor, în apropiere te reţine prin farmecul decoraţiei sale sculptate. Brâul median ce înconjoară pereţii locaşului la exterior este împletit prin chenare ”în frânghie” şi romburi.

Prispa de pe latura de sud este prin realizarea sa artistică un autentic loc de odihnă spirituală. În cosoroaba dreaptă sânt săpate pentru fiecare lună a anului câte o rozetă spiralată sau petalată cu margini dantelate colorate roşu şi albastru. Pe fiecare stâlp cioplit se iveşte câte o rozetă. Intrarea pe prispă se face sub o arcadă cu umeraşi ciopliţi. În ancadramentul uşii de intrare din pronaos în naos chenarele de ”frânghii” alternează cu cele de romburi, rozetele ornând numai colţurile şi bazele acestuia. Ancadramentul de pe latura de sud decorat cu frânghii şi rozete dar şi cu coardă de viţă cu struguri şi flori, constituie nu numai atestatul artistic al meşterului dar şi actul de naştere al locaşului.

Inscripţia scrisă în slova vremii de popa Ioan spune:’‘Iată din mila lui Dumnezeu, această sfântă biserică au început a o zidi în anul 1758, în biruinţa Crăiesii Marii Terezi, fiindu meşter Breaz Ianoş de la Gileaiu. Bis.popa Ion”

Din decoraţia pictată a locaşului ştearsă în altar ca şi în pronaos, aici mai întrezărindu-se urme vagi din Judecata de apoi, a dăinuit cea de pe bolta naosului. Încoronând cu chenare din flori mijlocul bolţii, zugravul redă acolo pe Tatăl şi Fiul, iar spre pronaos pe prorocul Ilie. Urmează în nişte florale chipuri de mucenici iar în registrul de naştere al bolţii sunt reprezentate scene din viaţa lui Hristos.

Nedelimitate prin benzi sau chenare, momentele alese de zugrav sunt astfel distribuite: ”Iisus la Caiafa”,”Bătaia de la stâlp”, ”Încununarea cu spini”, ”Ducerea crucii”, iar pe cea de sud spre pronaos: ”Cina cea de taină” ”Judecata la Pilat” şi ”Judecata la Irod”. Pe timpanul de est o scenă din geneză ”Adam şi Eva în rai”. O artă autentic populară, compoziţii simple, cu câteva personaje, chipuri vioaie şi expresive, colorit luminos (albastru-gri, alburiu şi grena), o artă în care răzbate simţul artistic al zugravului ţăran anonim. Aceluiaşi penel i se datorează şi pictura de pe timpanul de est al naosului (iconostasul), reprezentând Răstignirea şi suita apostolilor. Patru icoane împărăteşti, de factură bizantină cu margini în frânghie, sunt singurele rămase din vechea zestre.

Arhiva parohiei a ars în timpul ultimului război.Cărţile vechi păstrate aici provenite în general de la sud de munţi, dezvăluie năzuinţele de unitate românească ce au animat preoţii şi locuitorii acestei aşezări, năzuinţe în împlinirea cărora cartea pe limba românească constituia un important factor. Pentru relevarea dorinţei de a avea cartea în limba română, cât şi a rolului pe care târgurile le-au avut în răspândirea acesteia, redăm însemnările aşternute de preoţii satului pe cărţile procurate, dincolo de slova tipărită a filelor. Atmosfera cumpărării acestora în târgul Clujului ne este transmisă, astfel, pe Evanghelia de Bucureşti, 1760: ”Scris-am eu popa Grigore din Borza zapis de dreptate pe această sfântă carte, Evanghelie, aşa că o am cumpărat eu popa Grigore pe banii mei şi-i a mea, că o am cumpărat de la diacul Petrea din Reci în târgul în Cluj. Martor îmi iaste popa Nicolae din Gâlgău şi popa Paşca din Jac, şi alţi oameni de cinste încă au mai fost până am dat banii, 15 florinţi, tocmai în mijlocul piaţului în Cluj. Şi cine s-ar ispiti a o streina, adică a o fura, sau în alt chip, cu vicleşug a o lua de la mine şi a o ascunde şi a o tăgădui…(urmează blestemul)…Scris-am eu popa Grigore din Borza, anul Domnului 1762, luna lui octomvrie, 7 zile amin”

La 3 mai 1834 conform altei însemnări, nepotul acestui preot popa Ilie din Moigrad:”o vinde învălită (legată) cu 8 zloţi la biserica din Moigrad fiind lipsă”, locaş în care se păstrează până astăzi. Pe un exemplar din aceeaşi ediţie a Evangheliei însemnarea cere: ”Să se ştie că această sfântă şi dumnezeiască carte adecă Evanghelie, o am cumpărat eu popa Mateiu (de la Borza) la târgul Braşovului cu bani buni, 13 vanaşi. Iară cine o ar înstreina să fie afurisit de 318 sfinţi părinţidin Nicheia soborul mare şi lăcaşul lui să fie cu Iuda împreună. Însemnare pentru mai mare credinţă . Cursul anilor 7276 (1768) mesţ. (luna) iulie, cinci. Şi am scris eu cucernic şi mai umil între preoţi erei Mateiu”

Acelaşi preot a cumpărat cu 30 de florini şi Penticostarul, tipografia Mitropoliei Bucureşti,1768, lăsat conform însemnării de pe ultima filă a acesteia, lui popa Mitru. Amintim de asemenea din rândul vechilor tipărituri de la Borza: Evanghelie, Bucureşti, 1723; Antologhion, Râmnic,1766; Penticostar, Bucureşti, 1768; Triodion, Râmnic, 1782, provine de la biserica din Prodăneşti.

Biserica de lemn din Borza a fost restaurată în anii 1975-1976, principalii ctitori fiind şi la această renaştere locuitorii satului.

Dr. Ioan Godea, Dr. Ioana Cristache-Panait

Borza motiv popular