Podiş – Biserica Ortodoxă ”Sf.Arh.Mihail şi Gavril” (PANORAMIC – Galerie FOTO)

Podis-motiv popular

Podis-motiv popular

Podis-motiv popular

podis-slujba-de-pomenire-ioana-chiorean-foto

Podiș- Biserica Ortodoxă- Slujbă de pomenire în Familia Chiorean (VIDEO)

Podis-Boboteraza ortodoxa-Foto

Podiş – Sfinţirea caselor de Bobotează la credincioşii ortodocşi (VIDEO)

Podis-Invierea ortodoxa-Foto

Podiş – Slujba de Înviere la ortodocşi (VIDEO)

Podis-motiv popular

Letca – Biserica de lemn ”Sf. Maria” – Monument istoric (TUR VIRTUAL – Galerie FOTO)

Letca motiv popular

Letca motiv popular

Topliţa – Biserica de lemn monument istoric ”Sf.Arhangheli Mihail şi Gavril” ( TUR VIRTUAL-Galerie FOTO)

Toplita-motiv popular

Toplita-Bis monument istoric Sf Arh Mihail si Gavril-Foto

Topliţa – Biserica de lemn monument istoric ”Sf.Arhangheli Mihail şi Gavril” (Galerie FOTO)

.

Toplita-motiv popular

Biserica a fost construită în anul 1698 în localitatea Lozna şi cumpărată de locuitorii din Topliţa după mai bine de un secol, când loznenii şi-au construit o biserică tot din lemn, însă mult mai încăpătoare.
Povestea lăcaşului de cult începe şi se desfăşoară cel mai mult în localitatea de baştină unde primul preot care a slujit a fost Celestin Hossu, până după trecerea lui Mihai Viteazul, în anul 1609. Şirul preoţilor dar şi al actelor de atestare s-au pierdut până în anul 1688 când următorul preot menţionat în scripte este Ioan Pocol, preot greco-oriental al cărui merit este construirea bisericii din lemn existentă astăzi în Topliţa.
Tot în această perioadă (1695-1728) funcţionează şi preotul Ştefan Ciascaiu (slujeau alternativ în aceeaşi biserică şi în aceeaşi duminică), care în 1711 devine singurul paroh după moartea lui Ioan Pocol. Acesta împreună cu toţi enoriaşii trec la religia greco-catolică. După moartea lui Ştefan Ciascaiu urmează fiul acestuia Iosif Ciascaiu (1728-1757), om de competenţă exemplară, bun gospodar, cu o ambiţie nemaipomenită. Din anul 1757 şi până în 1795, următorul preot este Onţu Hossu. În vremea acestui preot s-a hotărât construirea unei biserici noi şi tot atunci a fost posibilă vânzarea şi mutarea vechii biserici din Lozna pe locul unde poate fi văzută şi astăzi, în hotarele comunei Letca-satul Topliţa. Data mutării peste râul Someş pare a fi anul 1814.

Prof. Vasile MARIAN

Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” – Povestea restaurării

Restaurator: SC TAINA LEMNULUI SRL Deseşti-Maramureş. Contact: 0724-500788, tainalemnului@yahoo.com

 

Restaurarea bisericii a început în anul 1999 iar finalizarea lucrărilor a venit anul urmăror. Aici a fost posibilă restaurarea la faţa locului, după ce toată construcţia a fost acoperită iar pictura bine împachetată în folii speciale pentru a nu suferi stricăciuni în timpul şantierului.

 

 

Borza motiv popular

Borza motiv popular

Vasile Pop TAINA – patronul firmei:

”Am înlocuit tălpile şi duşumelele iar verticalitatea a fost sistematizată. Mai pe înţeles linia orizontală a altarului, strâmbată de povara anilor,  a fost îndreptată. O problema la biserica din Borza a fost lipsa zidului de sprijin dinspre deal, lipsă care a şi dus la deteriorarea tălpilor, din cauza apei de pe micul versant care venea direct pe lemnul din structura de jos. Şarpanta a fost restaurată mai bine de trei sferturi iar acoperişul în totalitate. Învelitoarea a fost refăcută şi ea în întregime din şindrile care se petrec una peste alta, fără îmbinări laterale. Bucuria mare a fost că am reuşit să păstrăm intactă pictura. Am reuşit să defrişăm vegetaţia iar biserica a primit un aer impunător lângă ultimul stejar secular, urmaş al celor din care a fost construită biserica. Nu pot să uit expresia şi replica unui preot din altă localitate, care a renunţat la biserica veche după ce în sat s-a construit una nouă, modernă. A fost fermecat de frumuseţea şi simplitatea bisericii din Borza şi nu a putut să nu remarce calitatea artistică a lucrării de restaurare. În final a şi recunoscut că este mai frumoasă decât multe biserici noi! Pericolul în munca noastră putem spune că nu este cel în adevăratul sens al cuvântului!”  Mai nou avem din ce în ce mai des ”reclamaţii” care se îndreaptă spre rezultatele muncii de readucere la viaţă a bisericilor monument istoric. Ca să exemplific. este vorba de un alt preot, care ne-a mărturisit cum în parohia sa, credincioşii dar şi turiştii preferă biserica de lemn în locul celei noi, pictată modern, în pas cu zilele noastre!”

Mircea MUREŞAN

Borza motiv popular

Prodăneşti – Biserica monument istoric ”Sfântul Gheorghe” – Povestea restaurării (Galerie FOTO)

Restaurator: SC TAINA LEMNULUI SRL Deseşti-Maramureş. Contact: 0724-500788, tainalemnului@yahoo.com

 

Aflată într-o stare avansată de degradare, biserica avea în faţă o soartă incertă. Pentru salvarea bijuteriei arhitecturale fondatorul Grădinii Botanice din Jibou Vasile FATI a dorit mutarea sa în incinta instituţiei, pentru decorul rustic dar şi pentru funcţionalitate. Aici s-a dorit instalarea unui proet care să facă programe religioase complete.  La vremea de atunci, câţiva ani după evenimentul din decembrie’89, democraţia a întors din drum acest proiect. Sătenii au cerut rentă pentru mutarea în Grădina Botanică din Jibou iar proiectul a fost abandonat. Cu lemnele putrede şi acoperişul plin de găuri locaşul era în pragul prăbuşirii. Fondurile pentru restaurare au venit abia în anul 1999 iar pentru punerea în operă a fost aleasă firma SC TAINA LEMNULUI SRL din Deseşti – Maramureş. Crescuţi cu ”lemnul  în sânge”, meşterii moroşeni au desfăcut în bucăţi toată construcţia iar restaurarea s-a petrecut la 150 de km distanţă, în atelierele firmei din Ocna Şugatag.

Vasile Pop TAINA-patronul firmei:

”A fost o provocare pentru noi. Biserica nu se putea restaura la faţa locului, trebuia mutată bucată cu bucată pentru  repararea, reconstituirea bucăţilor putrede sau înlocuirea în totalitate a elementelor de rezistenţă. Practic, în procesul complicat de refacere a uriaşului puzzle arhitectural, s-a lucrat cu multă migală, similară cu restaurarea mobilei vechi. Complicat a fost să găsim lemne de stejar, la fel de vechi şi de groase din alte construcţii de lemn, pentru ”a fi de-o mamă”, cum se spune pe la noi. Pe lângă lemnul de stejar am folosit şi lemn de ulm şi paltin care de altfel a fost şi cel mai degradat. Cu un procent de degrabilitate de peste 80 %, toate lemnele vechi înlocuite au primit înapoi acelaşi dialog vizual iar acum după restaurare arată identic, la fel ca în vremurile vechi. O adevărată operă de artă putem spune că a fost înlocuirea şindrilei. Îmbinarea bucăţilor de scândură a fost făcută pe vremuri de către meşterii sălăjeni cu încheieturi numite lambă şi nut, nişte canale scobite cu o unealtă specială, lucru posibil doar manual. Miile de bucăţele destinate ca învelitoare au fost refăcute din lemn nou de stejar în aproape un an de zile. Peste 10 oameni au muncit permanent iar în anumite perioade personalul a fost suplimentat. Putem spune că restaurarea monumentelor istorice nu este o glumă. Aproape tot timpul se munceşte în regim de sculptură, cu meticulozitate şi precizie de ordinul milimetrilor. În atelierele din Ocna Şugatag, echipa de specialişti a refăcut în totalitate biserica, turnul şi coiful. Abia după aceea a început din nou demontarea şi drumul înapoi spre casă unde a fost asamblată bucată cu bucată. Una dintre cele mai pretenţioase manopere în restaurarea bisericilor vechi este fundaţia. Primii meşteri clădeau postamentul numai din piatră curată fără a folosi mortarul iar noi a trebuit să procedăm la fel, numai cu piatră identică din partea locului. Bucăţile de piatră au trebuit repuse întreţesut în aşa fel încât temelia să fie solidă şi să nu mişte sub greutatea construcţiei”.

Locul actual unde biserica poate fi admirată în toată splendoarea ei nu este cel din vechime, cel de pe dealul de lângă şcoala din Prodăneşti. Preotul Nichita laolaltă cu sătenii au hătărât schimbarea locaţiei la capătul satului înspre Creaca, unde se afla cimitirul nou al satului, pe alt deal, la 100 de metri faţă de şoseaua judeţeană. Memorabil a rămas momentul în care vechiul altar de piatră a fost mutat şi el cu o teleagă de lemn trasă de boi. Întregul ritual de strămutare al altarului străvechi a adunat atât sătenii cât şi un sobor de preoţi care au sfinţit locul şi finalizarea lucrării, în anul 2004.

Mircea MUREŞAN

Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (TUR VIRTUAL – Galerie FOTO)

Borza motiv popular

Borza motiv popular

Borza motiv popular

Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”-restaurarea

Borza – Biserica monument istoric ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” – Povestea restaurării

.

Borza motiv popular

Satul Borza – aşezat pe valea Agrijului, este vegheat de secole, de pe înălţimea dealului cu pereţi de stâncă, de biserica de lemn.

A dispărut pădurea falnicilor stejari care spun bătrânii că s-a construit pe loc biserica, acum în locul unde cresc arbuşt subţiri un singur stejar din leatul celor care au fost tăiaţi pentru construcţie, stă mărturie lângă biserică.

Impresia pe care o lasă vederea bisericii de lemn din Borza este de neuitat, atât de mică,atât de sus şi totuşi cu câtă putere se impune în peisajul colinar.

Edificiul înfăţişează planul dreptunghiular cu absida decroşată, pătrată, fără îndoială cel mai îndrăgit de meşterii Văii Agrijului.

În interiorul locaşului încăperile cu următoarea acoperire: pronaosul cu tavan drept, naos, boltă semicilindrică, cu arc traversal cioplit, iar la altar o boltă asemănătoare cu timpan la est.

Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos a fost tăiat după executarea picturii prin secolul al IX-lea, cel de la altar păstrând tradiţia celor două intrări.

Un acoperiş de şiţă ce coboară lin în dreptul altarului se întinde generos cu pante mari, deasupra locaşului.O clopotniţă scundă cu foişor ale cărei arcade sunt ornate cu cuie de lemn, o fleşă ascuţită pe contur poligonal, întregesc realele calităţi artistice ale construcţiei.

Dacă din depărtare locaşul încîntă prin încadrarea în peisaj şi prin armonia proporţiilor, în apropiere te reţine prin farmecul decoraţiei sale sculptate. Brâul median ce înconjoară pereţii locaşului la exterior este împletit prin chenare ”în frânghie” şi romburi.

Prispa de pe latura de sud este prin realizarea sa artistică un autentic loc de odihnă spirituală. În cosoroaba dreaptă sânt săpate pentru fiecare lună a anului câte o rozetă spiralată sau petalată cu margini dantelate colorate roşu şi albastru. Pe fiecare stâlp cioplit se iveşte câte o rozetă. Intrarea pe prispă se face sub o arcadă cu umeraşi ciopliţi. În ancadramentul uşii de intrare din pronaos în naos chenarele de ”frânghii” alternează cu cele de romburi, rozetele ornând numai colţurile şi bazele acestuia. Ancadramentul de pe latura de sud decorat cu frânghii şi rozete dar şi cu coardă de viţă cu struguri şi flori, constituie nu numai atestatul artistic al meşterului dar şi actul de naştere al locaşului.

Inscripţia scrisă în slova vremii de popa Ioan spune:’‘Iată din mila lui Dumnezeu, această sfântă biserică au început a o zidi în anul 1758, în biruinţa Crăiesii Marii Terezi, fiindu meşter Breaz Ianoş de la Gileaiu. Bis.popa Ion”

Din decoraţia pictată a locaşului ştearsă în altar ca şi în pronaos, aici mai întrezărindu-se urme vagi din Judecata de apoi, a dăinuit cea de pe bolta naosului. Încoronând cu chenare din flori mijlocul bolţii, zugravul redă acolo pe Tatăl şi Fiul, iar spre pronaos pe prorocul Ilie. Urmează în nişte florale chipuri de mucenici iar în registrul de naştere al bolţii sunt reprezentate scene din viaţa lui Hristos.

Nedelimitate prin benzi sau chenare, momentele alese de zugrav sunt astfel distribuite: ”Iisus la Caiafa”,”Bătaia de la stâlp”, ”Încununarea cu spini”, ”Ducerea crucii”, iar pe cea de sud spre pronaos: ”Cina cea de taină” ”Judecata la Pilat” şi ”Judecata la Irod”. Pe timpanul de est o scenă din geneză ”Adam şi Eva în rai”. O artă autentic populară, compoziţii simple, cu câteva personaje, chipuri vioaie şi expresive, colorit luminos (albastru-gri, alburiu şi grena), o artă în care răzbate simţul artistic al zugravului ţăran anonim. Aceluiaşi penel i se datorează şi pictura de pe timpanul de est al naosului (iconostasul), reprezentând Răstignirea şi suita apostolilor. Patru icoane împărăteşti, de factură bizantină cu margini în frânghie, sunt singurele rămase din vechea zestre.

Arhiva parohiei a ars în timpul ultimului război.Cărţile vechi păstrate aici provenite în general de la sud de munţi, dezvăluie năzuinţele de unitate românească ce au animat preoţii şi locuitorii acestei aşezări, năzuinţe în împlinirea cărora cartea pe limba românească constituia un important factor. Pentru relevarea dorinţei de a avea cartea în limba română, cât şi a rolului pe care târgurile le-au avut în răspândirea acesteia, redăm însemnările aşternute de preoţii satului pe cărţile procurate, dincolo de slova tipărită a filelor. Atmosfera cumpărării acestora în târgul Clujului ne este transmisă, astfel, pe Evanghelia de Bucureşti, 1760: ”Scris-am eu popa Grigore din Borza zapis de dreptate pe această sfântă carte, Evanghelie, aşa că o am cumpărat eu popa Grigore pe banii mei şi-i a mea, că o am cumpărat de la diacul Petrea din Reci în târgul în Cluj. Martor îmi iaste popa Nicolae din Gâlgău şi popa Paşca din Jac, şi alţi oameni de cinste încă au mai fost până am dat banii, 15 florinţi, tocmai în mijlocul piaţului în Cluj. Şi cine s-ar ispiti a o streina, adică a o fura, sau în alt chip, cu vicleşug a o lua de la mine şi a o ascunde şi a o tăgădui…(urmează blestemul)…Scris-am eu popa Grigore din Borza, anul Domnului 1762, luna lui octomvrie, 7 zile amin”

La 3 mai 1834 conform altei însemnări, nepotul acestui preot popa Ilie din Moigrad:”o vinde învălită (legată) cu 8 zloţi la biserica din Moigrad fiind lipsă”, locaş în care se păstrează până astăzi. Pe un exemplar din aceeaşi ediţie a Evangheliei însemnarea cere: ”Să se ştie că această sfântă şi dumnezeiască carte adecă Evanghelie, o am cumpărat eu popa Mateiu (de la Borza) la târgul Braşovului cu bani buni, 13 vanaşi. Iară cine o ar înstreina să fie afurisit de 318 sfinţi părinţidin Nicheia soborul mare şi lăcaşul lui să fie cu Iuda împreună. Însemnare pentru mai mare credinţă . Cursul anilor 7276 (1768) mesţ. (luna) iulie, cinci. Şi am scris eu cucernic şi mai umil între preoţi erei Mateiu”

Acelaşi preot a cumpărat cu 30 de florini şi Penticostarul, tipografia Mitropoliei Bucureşti,1768, lăsat conform însemnării de pe ultima filă a acesteia, lui popa Mitru. Amintim de asemenea din rândul vechilor tipărituri de la Borza: Evanghelie, Bucureşti, 1723; Antologhion, Râmnic,1766; Penticostar, Bucureşti, 1768; Triodion, Râmnic, 1782, provine de la biserica din Prodăneşti.

Biserica de lemn din Borza a fost restaurată în anii 1975-1976, principalii ctitori fiind şi la această renaştere locuitorii satului.

Dr. Ioan Godea, Dr. Ioana Cristache-Panait

Borza motiv popular

Prodăneşti – Biserica monument istoric ”Sfântul Gheorghe” (TUR VIRTUAL – Galerie FOTO)

Prodanesti-motiv popular

Prodanesti-motiv popular

Prodanesti-motiv popular

Prodăneşti - Biserica monument istoric ''Sfântul Gheorghe''-restaurare

Prodăneşti – Biserica monument istoric ”Sfântul Gheorghe” – Povestea restaurării (Galerie FOTO)

.

Prodanesti-motiv popular

Înainte de vărsarea în Someş, Agrijul delimitează geografic satele Prodăneşti şi Borza, aflate de veacuri faţă în faţă, de o parte şi de alta a văii sale. Celor ce în mod firesc sunt surprinşi de izolarea de sat a bisericii de lemn, aflată pe coama unui deal,păstrătorii tradiţiei le vor spune că acolo sus, pe dealuri, ”la Poduri” a fost la obârşie şi vatra aşezării săteşti , strămutată la vale în urmă cu vreun secol.

Pe prestolul de piatră, anul 1730 se citeşte lesne, din textul înscripţiei însă, roasă de vreme, se mai descifrează, cu greu ”Să se ştie cînd s-au făcut această Sf. biserică… şi clopotniţa au făcut tot acelaşi Gheorghe”.

Menţionarea separată a clopotniţei ne determină să completăm cuvintele dispărute, de la mijlocul textului, cu acelea ce se pot referi la o facere din nou a locaşului vechi, la efectuarea unor importante lucrări de renovare. Considerentul sus menţionat nu este singurul, căci în favoarea lui mai pledează şi alte elemente constructive, precumpănitoare fiind dimensiunile construcţiei, de numai 8,55/3,55m, ce o situează printre cele mai mărunte biserici de lemn din Sălaj.

Forma de plan pe care o îmbracă este cea dreptunghiulară, cu abisa decroşată, pătrată, variantă tipologică a cărei implicaţie în începuturile arhitecturii româneşti din Transilvania a fost adesea subliniată.

Acoperirea interiorului este cel tradiţional, cu tavan drept la pronaos, bltă semicilindrică deasupra naosului,bolta de aceeaşi formă a altaruli, sfârşindu-se spre est într-un timpan prelungit cu peretele. Iconostasul cu numai două intrări, corespunde şi ea unor practici străbune.

Cândva, poate la 1730, a fost adăugată pe laturile de sud şi est o prispă, pe care o aminteţte astăzi numai talpa, căci restul a dispărut de mult.

Ancadramentul intrării, din care lipseşte partea de sus, în care era desigur săpată şi inscripţia, este decorată de o ”frânghie” ce măsoară lungimea dar şi lăţimea bârnei,(amintind uşa de la Bozna sau pe aceea de la Vima Mică, Maramureş, secolul al XVII-lea), şi cu rozete, a cărăr mulţime şi forme readuce imaginea celor din uşa bisericii din acelaşi veac de la Doba-Mică.

În ancadramentul trecerii din pronaos în naos, meşterul a delimitat, în partea de jos a acestuia, pe lăţime, o suprafaţă în care a cuprins o amplă compoziţie din rozete petalate şi o alta cu romburi.

Gândul locuitorilor din Prodăneşti de a-şi construi o biserică nouă de zidărie, mai aproape de gospodăriile lor, s-a împlinit. Ca un pios omagiu, locaşul folosit de secole a fost restaurat, înţăturându-se stratul de tencuială de pe pereţii exteriori şi refăcându-se acoperişul de şiţă, cu turnul îngust, cu foişor deschis pe câte o singură arcadă şi fleşă ascuţită.

Atât de preţios din punct de vedere istoric, atât de atrăgător înscris în peisajul dealurilor, locaşul străbun al Prodăneştilor va rămâne multă vreme ca mărturie statornică.

Dr. Ioan Godea, Dr. Ioana Cristache-Panait

Prodanesti-motiv popular

Lozna – Biserica de lemn – monument istoric ”Sfântul Dumitru” (TUR VIRTUAL – Galerie FOTO)

Lozna motiv popular

Lozna motiv popular

Lozna motiv popular

După unele date, se pare că prima biserică din Lozna ar fi fost construită în vremea nobilului român de Răstoci şi apoi de Lozna, Voicu HOSSU, în anul 1598, preot în sat fiind fiul acestuia Celestin HOSSU, care zidise biserica păstorind până în anul 1609. O altă biserică s-ar fi construit pe locul vechii case parohiale (Ulicioara Suciului).Una dintre aceste biserici a dăinuit în Lozna până la începutul secolului al XIX-lea, când a fost vândută creştinilor din Topliţa, comuna Letca. Această biserică a loznenilor, ce este datată din secolul al XVI-lea poate fi vizitată şi astăzi în Topliţa.

În secolul al VII-lea, datorită revărsării Someşului, loznenii s-au stabilit pentru câteva decenii sus pe Grind, unde au avut şi un locaş de cult, pentru trebuinţele lor duhovniceşti.

Biserica actuală veche din Lozna cu hramul ”Sfântul Dumitru” a fost edificată în anul 1813, conform inscripţiei latineşti de pe cafas: ”Edificatum hoc templom ano Domini 1813”.

Conjunctura favorabilăconstruirii acestei biserici s-a ivit şi datorită faptului că la anul 1812 Lozna avea să devină centru de Protopopiat tractuar, pentru 50 de ani (1812-1862), iar Parohul Loznei devenea Protopop. Acestei demnităţi trebuia să-i corespundă şi biserica nouă, a cărei construcţie a început în anul 1810 şi s-a definitivat la anul 1813.

Cu toate că loznenii şi-au dorit la acel început de veac XIX o biserică de zid, din piatră şi cărămidă, cu aspect de catedrală, totuşi biserica pe care au reuşit să o construiască a fost şi este impunătoare, cu o turlă ce domina Valea Someşului de la mare distanţă, cu alte patru turnuleţe mai mici în regiunea clopotniţei, cu câte trei creneluri pe fiecare parte, orientate spre cele patru puncte cardinale.

Biserica are trei părţi: Altar, Naos şi Pronaos, cu scoruş (cor pentru Liturghie) şi o cupolă adecvată. A fost pictată în anul 1891 de către pictorul Dionisie IUGA, zugrav de Nicula. Pe partea de vest, la intrare, are şi un mic pridvor(prispă). Pe peretele exterior de miazăzi, un zugrav din Nicula a pictat ”un straşnic Sfânt Ilie pe carul de foc” cum se exprimă marele nostru istoric Nicolae Iorga, care a vizitat Lozna în anul 1905.

Locaşul de cult a fost tencuit ulterior, rămânând vizibile doar brâul în ”frânghie” ce străbate cosoroaba prispei, ca şi buchetul, pe acelaşi motiv, sculptat în bârna de sub streaşină. Acoperirea cu tablă a bisericii a necesitat de urgenţă intervenţie, căci turnul, sub povara pentru care nu era pregătit, se înclinase ameninţător.

În ultimii ani biserica a beneficiat de lucrări de restaurare. Finalizate în anul 2009, acestea au făcut ca biserica să-şi recapete frumuseţea de odinioară. În cadrul acestor lucrări, acoperişul de tablă a fost înlocuit cu unul de şiţă, structura turnului supraînălţat a fost refăcută, tencuiala bisericii a fost reparată şi zugrăvită  într-o nuanţă de albastru, iar de la stâlpii pridvorului a fost îndepărtat materialul care acoperea frumoasele decoraţii sculptate.

Biserica a fost resfinţită la 26 Octombrie 2009 de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, ocazie cu care localnicii au putut să viziteze interiorul bisericii după aproape douăzeci de ani, aceasta fiind închisă datorită stării deplorabile în care se găsea.

Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05078.

 

Pr.Dr.Dumitru-Marcel Andreica, Pr. Vasile Avram

 

 

 

 

 

 

 

Lozna motiv popular